„Prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, reţinând în mod corect starea de fapt şi procedând la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
În prezenta cauză ne aflăm în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 256 din Codul muncii potrivit căruia în situaţia în care salariatul a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Aceasta este o instituţie distinctă de răspunderea patrimonială însă procedura pentru reîntregirea patrimoniului este aceiaşi ca în cazul răspunderii patrimoniale.
În timp de răspunderea patrimonială are ca fundament o faptă săvârşită cu vinovăţie în situaţia de faţă obligaţia de restituire are la bază plata lucrului nedatorat cu consecinţa îmbogăţirii fără just temei.
Modalitatea de recuperare a sumelor de bani încasate necuvenit se realizează prin acordul părţilor sau prin angajament de plată. Nici învoiala părţilor şi nici angajamentul de plată nu reprezintă titluri executorii şi drept urmare în baza lor nu se pot face reţineri în rate lunare sau dintr-o singură dată, din salariile lunare ale salariaţilor.
În situaţia în care părţile nu se înţeleg pentru că salariatul nu recunoaşte producerea pagubei sau nu este de acord cu cuantumul acesteia, singura modalitate de recuperare a sumelor de bani încasaţi necuvenit este aceea a sesizării instanţei pentru recuperarea pagubei.
Apelanta pârâtă a procedat la reţinerea sumelor de bani din salariile reclamanţilor, fără nicio bază legală cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 169 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.
Astfel potrivit dispoziţiilor legale suscitate „nicio reţinere din salariu nu poate operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.” Alin. 2 al aceluiaşi articol statuează că reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Prin urmare, în lipsa unui titlu executoriu care să constate că salariaţii au încasat cu titlu necuvenit drepturi salariale mai mari decât cele ce li se cuveneau, reţinerile din salariile reclamanţilor s-au realizat cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 169 din Codul muncii.
Constatările efectuate de Curtea de Conturi cu ocazia controlului efectuat nu au valoarea unui titlu executoriu şi nici nu se bucură de caracter de executorialitate. Aceste constatări dau naştere unor obligaţii în sarcina angajatorului, să procedeze în termenul legal de prescripţie la recuperarea sumelor de bani încasate necuvenit de reclamanţi, în condiţiile legii.
Or, legea aşa cum ar arătat mai sus, pune la dispoziţia angajatorului procedura judiciară de recuperare a acestor sume de bani, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin promovarea unei acţiuni în răspundere patrimonială, la fel ca în situaţia recuperării prejudiciului cauzat din vina salariatului.”
Curtea de Apel BRAŞOV – Decizia nr. 201/Ap/13.02.2015
În prezenta cauză ne aflăm în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 256 din Codul muncii potrivit căruia în situaţia în care salariatul a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Aceasta este o instituţie distinctă de răspunderea patrimonială însă procedura pentru reîntregirea patrimoniului este aceiaşi ca în cazul răspunderii patrimoniale.
În timp de răspunderea patrimonială are ca fundament o faptă săvârşită cu vinovăţie în situaţia de faţă obligaţia de restituire are la bază plata lucrului nedatorat cu consecinţa îmbogăţirii fără just temei.
Modalitatea de recuperare a sumelor de bani încasate necuvenit se realizează prin acordul părţilor sau prin angajament de plată. Nici învoiala părţilor şi nici angajamentul de plată nu reprezintă titluri executorii şi drept urmare în baza lor nu se pot face reţineri în rate lunare sau dintr-o singură dată, din salariile lunare ale salariaţilor.
În situaţia în care părţile nu se înţeleg pentru că salariatul nu recunoaşte producerea pagubei sau nu este de acord cu cuantumul acesteia, singura modalitate de recuperare a sumelor de bani încasaţi necuvenit este aceea a sesizării instanţei pentru recuperarea pagubei.
Apelanta pârâtă a procedat la reţinerea sumelor de bani din salariile reclamanţilor, fără nicio bază legală cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 169 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.
Astfel potrivit dispoziţiilor legale suscitate „nicio reţinere din salariu nu poate operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.” Alin. 2 al aceluiaşi articol statuează că reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Prin urmare, în lipsa unui titlu executoriu care să constate că salariaţii au încasat cu titlu necuvenit drepturi salariale mai mari decât cele ce li se cuveneau, reţinerile din salariile reclamanţilor s-au realizat cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 169 din Codul muncii.
Constatările efectuate de Curtea de Conturi cu ocazia controlului efectuat nu au valoarea unui titlu executoriu şi nici nu se bucură de caracter de executorialitate. Aceste constatări dau naştere unor obligaţii în sarcina angajatorului, să procedeze în termenul legal de prescripţie la recuperarea sumelor de bani încasate necuvenit de reclamanţi, în condiţiile legii.
Or, legea aşa cum ar arătat mai sus, pune la dispoziţia angajatorului procedura judiciară de recuperare a acestor sume de bani, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin promovarea unei acţiuni în răspundere patrimonială, la fel ca în situaţia recuperării prejudiciului cauzat din vina salariatului.”
Curtea de Apel BRAŞOV – Decizia nr. 201/Ap/13.02.2015